Titanul de la Bonn: Ludwig van Beethoven
Presa de largă circulație și cinematografia au statornicit imaginea unui Ludwig van Beethoven (1770-1827) al cărui talent uriaș nu se putea desăvârși într-un oraș provincial, așa cum era Bonnul înaintea Revoluției Franceze, într-o epocă în care nimeni nu și-ar fi putut imagina că orașul renan cu rădăcini romane (Bonna) va deveni, la circa 200 de ani după nașterea celui ce se va dovedi a fi cel mai ilustru cetățean al său, capitală a Republicii Federale Germane, statul divizat de puterile învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial. Un Beethoven abuzat de un tată frustrat de incapacitatea de a se ridica la nivelul celor doi Ludwig de care era cel mai apropiat – propriul tată și propriul fiu – și o înaltă societate incapabilă să-i ofere acestuia stimulentele culturale, sociale și intelectuale care să susțină calități muzicale excepționale reprezintă aproape un laitmotiv al producțiilor cinematografice și al multor articole apărute în mass-media în ultimele decenii.
Tocmai de aceea șansa de a vedea pentru prima dată, în chiar Anul Beethoven, la 250 de ani de la nașterea marelui compozitor, casa natală a autorului Simfoniei a 9-a, a nuanțat multe dintre preconcepțiile pe care le aveam despre Titanul de la Bonn. Casa lui Beethoven se găsește în imediata vecinătate a Pieței Centrale din Bonn, acolo unde se aflau vechiul Palat și Primăria orașului, precum și câteva alte clădiri reprezentative, inclusiv vechiul așezământ de cult din sec. al XIII-lea în care a primit taina botezului. Aceasta trădează statutul social al familiei, care nu era deloc unul neînsemnat în ierarhia socială și cu atât mai puțin în cea culturală a orașului. Bunicul său flamand, cel dintâi care s-a stabilit la Bonn, reușise, datorită culturii și calităților sale muzicale, să intre în grațiile Arhiepiscopului de Köln, ulterior ridicându-se la poziția de Kappellmeister, și sfârșindu-și zilele – când nepotul său era încă minor – ca un respectat membru al elitelor urbei.
Expoziția din casa memorială a lui Beethoven reflectă de altfel, prin documente și piese de cea mai mare însemnătate, etapa relativ fericită a copilăriei lui Ludwig, care a început însă să se întunece treptat ca urmare a alcoolismului și acceselor de violență ale tatălui Johann, pe care întreaga familie l-a resimțit din ce în ce mai mult ca pe o povară. În același timp în care familia se confrunta cu aceste dificultăți, câteva figuri de frunte ale Bonnului au perceput calitățile deosebite ale lui Ludwig și i-au sprijinit dezvoltarea artistică (relațiile sale cu familia lui Joseph von Breuning sunt, de altfel, foarte bine puse în valoare în expoziție). Orașul însuși a cunoscut o transformare substanțială sub influența lui Maximilian Franz al Austriei, desemnat de împăratul de Iosif al II-lea în 1784 în calitate de arhiepiscop și principe elector de Köln, care inspirat de ideile liberale de la Curtea vieneză, a fondat Universitatea din Bonn în 1777 și a încurajat o adevărată înflorire culturală a orașului în care se forma Ludwig. Catolicismul liberal promovat de Maximilian Franz l-a încurajat pe protestantul Gottlob Neefe, profesorul lui Beethoven, să se stabilească în oraș, oferindu-i astfel posibilitatea unei ascensiuni mai facile în cercurile renane cele mai înalte tânărului său elev, acesta ajungând să fie apreciat și susținut de arhiepiscopul Maximilian Franz însuși, repetând astfel cursus honorum al bunicului său. Un alt admirator și susținător al lui Beethoven, contele Ferdinand von Waldstein, a fost, la rândul său, atras de emulația Bonnului și a avut grijă să și-l apropie pe compozitorul abia ieșit din adolescență, care devenise o adevărată celebritate locală.
Expoziția scoate în evidență un alt moment esențial pentru parcursul profesional al lui Beethoven, vizita marelui compozitor Joseph Haydn la Bonn, care la 22 de ani l-a invitat pe tânărul aspirant la perfecțiunea componistică în însăși capitala muzicii, la Viena. Bonnul, pe care l-a părăsit în anul 1792, a fost un capitol încheiat în viața celui care va reforma în mod radical muzica secolului al XIX-lea. Expoziția are însă aspirația legitimă de a reliefa și documenta întreaga existență a lui Beethoven, precum și nașterea și perpetuarea mitului marelui compozitor: fotografiile care-l arată în perioada Bonn și în cea vieneză, instrumente muzicale care i-au aparținut sau la care a cântat în diferite momente ale existenței sale, partiturile publicate în ediții princeps ale compozițiilor sale, manuscrisele complexe, extrem de dificil de urmărit pentru privirile profane, alte manuscrise transcrise de asistenții săi și corectate de marele compozitor, corespondența acestuia, instrumentele ajutătoare auditive și de scris pe care compozitorul le folosea pentru a suplini pierderea auzului, masca mortuară și mărturii ale cultului lui Beethoven.
Deși devenit o adevărată vedetă internațională abia când s-a stabilit pe Dunăre, Rinul va continua să-și facă simțită prezența nu doar în amintirea lui Beethoven, dar și într-unele dintre compozițiile sale în care regăsim motive ale muzicii și dansurilor pe care marele compozitor le-a tezaurizat în memoria sa culturală încă din copilărie. Totodată, influențele școlii de la Mannheim, preluată tot de la Bonn, se vor manifesta pe termen lung în creația titanului muzicii clasice.
O vizită în fosta capitală a R.F.G. nu poate ocoli piața centrală, pe care am menționat-o mai sus, care apare, de altfel, bine redată și în expoziție, atât în înfățișarea din perioada prerevoluționară, cât și în momentul apariției pe scena acesteia a purtătorilor idealurilor Revoluției Franceze, cu care inițial Beethoven, format în spiritul liberalismului, a rezonat profund, dar de care se va despărți dezamăgit de „interpretarea” acestor idealuri în practică.
Biserica franciscanilor minoriți închinată Sf. Remigius de Reims, unde catolicul Beethoven a învățat să cânte la orgă, iar profesorul său, protestantul Gottlob Neefe, lucra ca organist, se află în imediata vecinătate a casei memoriale și merită să fie vizitată. Există, de altfel, un întreg traseu Beethoven în Bonn, menit să suprapună imaginea locurilor beethoveniene notelor impresionante ale muzicii sale.










OpenEdition suggests that you cite this post as follows:
Silviu Miloiu (September 14, 2020). Titanul de la Bonn: Ludwig van Beethoven. Silviu Miloiu. Retrieved April 26, 2025 from https://doi.org/10.58079/u6je